Indivizii care suferă de tulburare de personalitate de tip narcisic se simt in general speciali. Ei manifestă adesea impulsivitate pe fondul unei anxietăți, sunt egocentrici și au adesea idei de grandoare. Aleg să facă relații bazate pe oportunism pentru că nu manifestă empatie, de cele mai multe ori (Ronningstam, 2012). Terapia cu aceste persoane este de asemenea dificilă, dar de cele mai multe ori are rezultate bune.
Persoanele care manifestă tulburare de personalitate narcisică pot fi diagnosticate prin următoarele caracteristici (conform DSM-5):
- Toleranță foarte scăzută la frustrare când vine vorba de critici.
- Extrem de oportuniști, crează doar relații care le aduc un beneficiu.
- Grandoare personală.
- Se consideră speciali și consideră că trebuie să fie înconjurați doar de oameni speciali (așa cum sunt și ei).
- Sunt preocupați de idea de a reuși, de a deveni modele ideale.
- Consideră că merită tratamente speciale, așa cum sunt și ei.
- Caută să fie tot timpul în centrul atenției, să fie admirați și validați.
- Nu au empatie, nu își pot recunoaște trăirile și emoțiile față de ceilalți.
- Invidioși.
Cel mai semnificativ declanșator pentru patologia narcisică este ”evaluarea propriei persoane” (Othmer și Othmer, 2002).
Narcisicii patologici îi folosesc pe ceilalți pentru a-și satisface propriile nevoi.
Ei sunt persoane foarte plăcute care nu-și arată emoțiile, iar când sunt stresați pot deveni iresponsabili. Acești indivizi răspund cu furie cănd sunt puși în fața faptului de a observa cum sunt în realitate. Ei dau foarte mare valoare propriei persoane și atribuie o importanță exagerată propriilor realizări și abilități. Au nevoie în permanență de validare prin laude, pun mai mare valoare pe cuvinte decât pe fapte.
Evaluarea persoanelor cu tulburare de personalitate narcisică
Două aspecte sunt foarte importante atunci când dorim să stabilim un diagnostic de tulburare narcisică: atât observarea atentă a individului in timpul interviului, dar și coanamneza (informarea cu privire la comportamentul subiectului din surse apropiate- rude, aparținători) pentru că este important să putem valida informațiile pe care ni le dă subiectul.
Testarea psihologică este de asemenea foarte importantă și aceasta se face prin diverse teste puse la dispoziție de psihologia clinică, exemplu: Interviul Clinic structurat pentru Tulburările de personalitate, SCID-5, dar și teste proiective ca Rorschach și TAT.
Atunci când facem un interviu în scopul diagnosticării unei persoane care suferă de tulburare de personalitate narcisică, trebuie să avem în vedere că ne întâlnim cu cineva ”special” și de asemenea abordarea va fi diferită față de orice altă tulburare înâlnită până acum și va avea ca prim plan doar dorința indivizior de a le susține grandoarea (Othmer și Othmer, 2002). Ei se arată siguri pe sine, fără probleme și vor dori un tratament special în cabinet, eventual să dicteze ei cum se va desfășura procesul terapeutic. Idealizarea clinicianului se va face doar dacă acesta va fi submisiv și se va lăsa direcționat de pacient. Doar că actul terapeutic va fi fară valoare în acest caz. Pe de altă parte, dacă abordarea clinicianului va fi una de stapânire de sine și control, atunci acest lucru va stârni furie din partea narcisicului. Vorbesc mult despre ei și au nevoie de spațiu și atenție din partea terapeutului pentru a putea crea tabloul minunat și bogat despre viața lor. Clinicianul se va simți plictisit, frustrat și furios. Dar dacă el va trece peste aceasta, abia atunci relația terapeutică va putea începe.
Abordări și intervenții în tulburarea de personalitate narcisică
Pentru stabilirea diagnosticului diferențial este necesar să avem în vedere și alte tulburări și anume tulburarea de personalitate histrionică, tulburarea de personalitate antisocială și tulburarea de personalitate paranoidă.
Ca și comorbidități avem tulburări de anxietate, depresia, sindromul somatic și tulburările delirante.
Nu există studii relevante pentru a valida eficiența abordării terapeutice sau psihofarmacologice (Caligor și colaboratorii, 2015). În prezent, recomandările pentru abordarea pacientului cu tulburare de tip narcisic, se bazează doar pe recomandările clinice. În general sunt abordate aceleași scheme ca și la alte tulburări, cum ar fi tulburarea borderline.
Terapia individuală are cel mai bun efect cu persoanele narcisice, dar din păcate cu efecte nu tocmai plăcute asupra terapeutului dacă avem în vedere dorința continuă de devalidare a pacientului și lipsa lui de empatie. Ei sunt meschini și au un comportament abuziv, oferind în general foarte puțin.
Sunt psiholog cu competență în psihoevaluarea și consilierea clinică și îmoreună putem crea o strategie de abordare terapeutică pentru tine!
Articol documentat și scris de Psiholog Clinician-Nicoleta Pițu