Stil de personalitate narcisic vs. Tulburare de personalitate narcisică/ Evaluare și psihoterapie
Persoanele care suferă de tulburare de personalitate de tip narcisic se simt in general speciale. Ele manifestă adesea impulsivitate pe fondul unei anxietăți, sunt egocentrice și au adesea idei de grandoare. Aleg să facă relații bazate pe oportunism pentru că nu manifestă empatie, de cele mai multe ori (Ronningstam, 2012). Terapia cu aceste persoane este de asemenea dificilă, dar de cele mai multe ori are rezultate bune.
Conform DSM-5, tulburarea de personalitate narcisică poate fi diagnosticată prin: stil vs. tulburare, eveniment declanșator, stil comportamental, stil interpersonal, stil cognitiv, stil afectiv, stil de atașament.
Stil vs. tulburare- tulburarea de personalitate narcisică se diferențiază de stilul de personaliate narcisică prin faptul că personaliatea este la limita patologicului.
Conform DSM-5 ”Tulburarea de personalitate reprezintă un model persistent de trăiri interioare și comportament care se îndepărtează semnificativ de la normele specifice mediului cultural din care provine individul, este pervaziv (generalizat) și rigid, debutează în adolescență sau la vârsta de adult tânăr, este stabil în timp și conduce la suferință sau disfuncție.”
Atașamentul nesecurizant, influențează dezvoltarea tulburărilor de personalitate, dar Brennan și Shaver (1998) vin cu altă completare și anume că temperamentul și cultura au o mare influență asupra predispoziției la dezvoltarea tulburărilor de personalitate. Ei susțin că o influență importantă o are mediul cultural în care se dezvoltă individul pentru că dacă acesta este ostil, se pot dezvolta atașamente necorespunzătoare, nesecurizante. Schimbările culturale din timpul copilăriei care duc către un context exagerat cum ar fi independență, excentricitate, pot avea o influență asupra neadaptării individului in mediile de mai tarziu.
Persoanele care manifestă tulburare de personalitate narcisică pot fi diagnosticate prin următoarele caracteristici:
- Toleranță foarte scăzută la frustrare când vine vorba de critici.
- Extrem de oportuniști, crează doar relații care le aduc un beneficiu.
- Grandoare personală.
- Se consideră speciali și consideră că trebuie să fie înconjurați doar de oameni speciali (așa cum sunt și ei).
- Sunt preocupați de idea de a reuși, de a deveni modele ideale.
- Consideră că merită tratamente speciale, așa cum sunt și ei.
- Caută să fie tot timpul în centrul atenției, să fie admirați și validați.
- Nu au empatie, nu își pot recunoaște trăirile și emoțiile față de ceilalți.
- Invidioși.
DSM-5 descrie doar o tipologie pentru tabloul narcisicului patologic, dar cercetările în acest domeniu descriu trei tipologii (Caligor, Levy și Yeomans, 2015):
- Tipul manifest sunt cei mai grandioși dintre toate tipologiile. Restul criteriilor sunt mai puțin vizibile, dar ele există. Sunt foarte carismatici deși nu au empatie și nu-i interesează nevoile celorlalți. Au o conștiență de sine extrem de vulnerabilă și de aceea, dacă sunt puși în fața faptului că există alții care au calități care lor le lipsesc, aceștia încep să caute evaluări false care să le întrețină sentimentul de grandoare (Levi, 2012).
- Tipul ascuns este vulnerabil și supărăcios. Acest tip se compară tot timpul cu ceilalți și așteaptă evaluări din exterior cu care nu este de acord dacă nu sunt pe placul său. În exterior par timizi, dar în interior sunt grandomani și invidioși. În general nu le place să fie în centrul atenției și se retrag din manifestări sociale (Levy, 2012).
- Tipul malign mai este cunoscut și ca ”narcisism malign” (Kernberg, 2014) au simtomele cele mai des întâlnite din tulburarea de personalitate narcisică, cu comportament antisocial, trăsături paranoid și sadism și excrocherii financiare.
Cel mai semnificativ declanșator pentru patologia narcisică este ”evaluarea propriei persoane” (Othmer și Othmer, 2002).
Narcisicii patologici îi folosesc pe ceilalți pentru a-și satisface propriile nevoi.
Ei sunt persoane foarte plăcute care nu-și arată emoțiile, iar când sunt stresați pot deveni iresponsabili. Acești indivizi răspund cu furie cănd sunt puși în fața faptului de a observa cum sunt în realitate. Ei dau foarte mare valoare propriei persoane și atribuie o importanță exagerată propriilor realizări și abilități. Au nevoie in permanență de validare prin laude, pun mai mare valoare pe cuvinte decât pe fapte.
Articol documentat și scris de psiholog Nicoleta Pițu