Nu există părinți buni sau răi, există oameni care au copiat comportamente din mediul familial și care la rândul lor au devenit părinți, punând în practică ceea ce consideră că este sănătos.
Când mă pregăteam să devin mamă, am citit tot ceea ce exista la vremea aceea despre creșterea și educația copilului.
Apoi am realizat că teoria nu prea se potrivea cu practica și am înțeles că fiecare copil este diferit ca structură fizică, psihică, bioritm, comportament, nevoi și așteptări.Un copil se poate modela foarte frumos dacă acceptăm că nu suntem părinții perfecți și înțelegem că mai mult decât orice, are nevoie de iubire, răbdare și atenție.
Cred că cel mai important, în ipostaza de părinte, este să-i înțelegi nevoile copilului tău. Să înțelegi că este ca un lut care depinde de tine să-l modelezi!
Într-o seară, pe când mă întorceam de la cabinet, mi-au tăiat calea o fetiță blondă cu părul cârlionțat, impreună cu tatăl său. Fetița țopăia de pe un picior pe altul și avea o bucurie senină, inocentă în privire. Tatăl mergea ușor abătut și cam plictisi
-Tati, ieșim cu bicicleta?
-Nu știu, nu prea am chef!
-Dar, tati, uite, eu mă gandeam să avem o pungă cu noi și să punem roțile ajutătoare în ea. Apoi, eu o să-mi iau avânt și când o să am suficient echilibru, tu îmi dai drumu, până atunci, mă ții bine! Ce părere ai?
-Nu ești pregătită!
-Tati, mami a spus că sunt suficient de mare să merg fără roți ajutătoare, măcar să încerc! Te rog!
-Este periculos, ce sens are?
-Tati, uite, eu sunt copil și pentru că sunt copil, am nevoie să învăț iar tu trebuie să mă ajuți, fără tine nu pot! Nu înțelegi că am nevoie de tine? Am nevoie să învăț să mă descurc singură!
M-am abținut cu greu să întorc privirea. Aș fi îmbrățișat copila și i-aș fi spus că este minunată! Iar pe tată l-aș fi rugat să-și facă timp și curaj pentru fiica lui.
L-aș fi asigurat că are un copil deosebit iar el este gata să-i frângă aripile, poate din teamă, indolență sau inconștiență. Copiii au nevoie de validare, încredere și susținere din partea părinților.
Copila aceasta va înțelege că dacă tatăl ei, care o iubește, nu o susține, nu o va susține nimeni, vreodată. Va considera că nu va avea nevoie de ajutor și poate nici de iubire. La ce i-ar folosi?
Va înțelege că nu are sens să aibă curaj să încerce pentru că nu-și poate pune în aplicație proiectele. Teama, neîncrederea în forțele proprii, amânarea, sunt coportamente învățate, care în timp duc la aplatizarea motivației.
Tu cum dorești să-ți crești copilul?