Consumul de alcoolul poate afecta organismul fie ca o consecinţă a efectelor sale toxice directe, fie din cauza deficienţelor nutritive sau vitaminice care însoţesc adesea consumul intens de băutură. Cel mai grav efect direct al alcoolului este cel la nivelul creierului. În doze foarte mari, alcoolul determină o stare de narcoză ce se deosebeşte clar de somnul normal. În doze şi mai mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal. Decesul intervine prin tulburări ale sistemului nervos central: centrul respirator al creierului este paralizat, inima şi circulaţia sanguină se prăbuşesc. Un efect evident al alcoolului se observă la nivelul vaselor sanguine care se dilată. Concomitent, se produce o contracţie a vaselor din interiorul organismului, pentru a păstra tensiunea arterială constantă. Pentru că sângele se răceşte mai repede la suprafaţa corpului, alcoolul accelerează pierderea de căldură. În acelaşi timp, el paralizează centrul termogenezei în creier care reglează temperatura corpului.
Consumul excesiv de alcool generează dependenţă, sclavie faţă de un compus chimic. Acestă dependenţă se recunoaşte prin: (Abraham şi colab., 2004)
– stabilirea priorităţilor. Scopul principal al unui alcoolic este acela de a bea, pentru aceasta fiind capabil de orice sacrificii. Orice altă activitate este lăsată de o parte, chiar dacă efectele negative sunt previzibile.
– toleranţă. Efectul scontat se obţine prin consumul unor cantităţi din ce în ce mai mari de alcool.
– simptomele abstinenţei. În momentul în care se opreşte consumul de alcool se instalează sevrajul caracterizat de simptome neplăcute cum ar fi tremurăturile, insomnia, agitaţia. Reluarea consumului duce la încetarea acestor simptome.
– disperarea. Este nevoia copleşitoare de a bea chiar şi în momentul în care se consumă alcool.
– conflictul interior. Alcoolicul poate conştientiza că acest consum îi creează probleme şi încearcă să renunţe la alcool. Uneori reuşeşte, dar dacă începe să bea din nou nu se mai poate abţine.
– problemele exterioare. Alcoolicul se confruntă cu probleme în relaţiile personale şi profesionale.
Dependenţa de alcool este greu de definit în termeni simpli şi există multe cărti care încearcă să explice cum să diagnosticăm dacă o persoană a devenit dependentă de alcool sau alte droguri. O definiţie mai formală a alcoolismului este cea formulată de autorul Gavril Cornuţiu: o fixare comportamentală progresivă, adică “acea stare în care unui individ după ce a consumat în mod regulat, un timp variabil, o substanţă, îi este foarte dificil sau imposibil de a stopa singur consumul”. (Cornuţiu, 1994, )